Fizica » Siguranța fuzibilă

Siguranţa fuzibilă este un aparat de protecţie contra supracurenţilor, în special contra curenţilor de scurtcircuit, care pot avea efecte termice şi dinamice distructive asupra instalaţiilor şi echipamentelor electrice. Elementul de protecţie al siguranţei fuzibile este un fir sau o bandă conductoare (cupru sau argint) care, fiind în serie cu echipamentul protejat, la depăşirea unei anumite valori a curentului, se topeşte şi întrerupe circuitul. Siguranţele fuzibile sunt caracterizate de următoarele mărimi: curentul nominal al fuzibilului, tensiunea şi curentul nominal al soclului, puterea de rupere, timpul de topire în funcţie de curent (caracteristica de topire).

Siguranţele fuzibile se clasifică:
- după tensiune: de joasă şi înaltă tensiune;
- după puterea de rupere: cu mică. mare şi medie putere de rupere;
- după tipul constructiv: unipolare cu filet (pentru legături în spate LS, sau legături în faţă LF), unipolare cu miner, tubulare, cu cuţite de contact şi furcă;
- după rapiditate: lente, rapide şi ultrarapide.