Fizica » Problematizarea

lista de Articole de Fizică

Contextul formativ al învățării problematizate în cadrul orelor de fizică

 

Rezumat

Articolul descrie modalități  de aplicare a conceptului de problematizare la orele de fizică din gimnaziu și tendințe de utilizare în liceu, ca metodă interactivă în formarea competenței de cunoaștere științifică. 

 

Direcționarea reformei învățământului secundar- general actual spre o nouă etapă de dezvoltare a curriculumului de fizică ( dezvoltare în termeni de competență) prevede centrarea procesului educațional  pe următoarele cerințe:

  • pe achizițiile finale  ale învățării;
  • pe dimensiunile funcționale/acționale  în formarea personalității elevului;
  • pe definirea clară a ofertei școlii în raport cu interesele, atitudinile elevului și așteptările societății.


    Pentru ca un elev să-și formeze competența respectivă trebuie:

  • să stăpânească  un ansamblu de cunoștințe fundamentale în dependență de problema în care va trebui rezolvată;
  • să-și formeze deprinderi de a utiliza cunoștințele în situații concrete  pentru a le înțelege, realizând astfel funcționalitatea lor;
  • să rezolve diverse situații- problemă , conștientizând în așa mod funcționalitatea cunoștințelor într-o viziune proprie;
  • să rezolve situații semnificative în diverse contexte care reprezintă anumite probleme complexe din viața cotidiană, manifestând comportamente/atitudini conform achizițiilor finale- competențe.

    Din aceste cerințe rezultă  că crearea și rezolvarea situațiilor -problemă ce aparțin domeniului de cunoaștere a fizicii stimulează progresiv procesul de formare a competenței de cunoaștere științifică, se află un conflict cognitiv generat de raportul dintre cunoscut și necunoscut.

Acest conflict cognitiv generează contradicții, dificultăți și incertitudini care pot fi înlăturate numai datorită  efortului de gândire și acțiune independentă depusă de elev pe parcursul rezolvării situațiilor-problemă [2].
    În acest context , organizarea procesului educațional bazat pe un sistem de situații-problemă care trebuie soluționate conduce la ideea că modernizarea predării-învățării în contextul formativ devine posibilă în măsura în care acestea recurg la tehnica problematizării.
    După cum se știe esența problematizării o constituia ,, problemă” care semnifică că în fața sinelui există ceva  ce împedică avansarea în cunoaștere sau ceva ce provoacă discuție și devine obiect de dezbatere [2,4,5].
    În [1] problematizarea se definește , ca fiind ,, un ansamblu de procedee și realități operaționale care impulsionează cunoașterea''. În cadrul orelor de fizică , activitățile didactice  cu caracter problematizat , trebuie să fie selectate de profesor  astfel încât să provină din situații credibile, iar  soluționarea lor să provoace satisfacerea trebuințelor vitale ale elevului, să formeze cunoștințe științifice  care să conducă la crearea motivației și interesului elevului.
Într-adevăr ,  aplicând problematizarea în cadrul orelor de fizică, elevul este plasat în situația de a reflecta asupra problemei, de a întreba și de a se întreba, a căuta soluții logice și a le verifica experimental, reprezentând pentru procesul educațional o activitate didactică  activă  de cunoaștere a realității la  nivelul  științific respectiv[3].   
Situațiile  problemă pot fi clasificate în:
- situația surprizei;
- situația conflictului;
- situația presupunerii;
- situația discordantei;
- situația nedeterminării;
- situația dezmințirii.
În continuare prezentăm câte un exemplu de fiecare tip de situații-problemă care se pot aplica în procesul fizicii.
               Exemplu 1. O situație- surpriză cu  caracter  provocător poate fi creată la studierea temei ,,Fenomene termice” (cl. a VI-a)  când  elevilor li se propune   să explice cauza micșorării volumului de suc în borcanele în care a fost conservat. Pentru soluționarea acestei situații  elevii  cercetează imaginar condițiile de conservare și de păstrare a sucului, stabilesc procesele termice care au loc în acest caz și descoperă că micșorarea volumului de lichid are loc   datorită  răcirii lui.
             Exemplu 2. O situație de  conflict  poate fi creată în cazul experimentului la studierea temei ,,Presiunea atmosferică”(cl. A VII-a).  ,,Cunoscutul'' pentru elev  este faptul  că toate corpurile sunt atrase de Pământ, fiind lăsate liber vor cădea, iar ,,necunoscutul'' constă în descoperirea cauzei echilibrului sistemului apă-foaie în experimentul care se realizează cu un  pahar cu apă acoperit cu o foaie de hârtie  ce se întoarce brusc cu fundul în sus. Această situație ,,conflictuală din punct de vedere științific se înlătură numai datorită efortului personal al elevului  în gândire și acțiune depus în parcursul cercetării experimentale, care îl conduce la formularea răspunsului corect, redescoperind adevărul științific - aerul din atmosferă exercită o presiune asupra foii de hârtie, ceea ce condiționează starea de echilibru.
             Exemplu 3.  O situație a presupunerii se crează în cazul, când elevii sunt puși să aplice cunoștințele științifice însușite în contexte noi față de cele în care aceste cunoștințe au fost formate. În clasa a VIII-a, elevii formându-și cunoștințe despre existența câmpului magnetic în jurul unui conductor parcurs de curent electric continuu (experimentul lui Ch. Oersted) și despre câmpul magnetic al bobinei, elevii sunt capabili   să presupună caracteristicile unui  electromagnet,  principiul de funcționare a electro-macaralei. Însă aceste presupuneri  trebuie verificate experimental pentru a demonstra corectitudinea lor, iar ca consecință - de a oferi elevilor o  satisfacție a reușitei în cunoaștere.
    Exemplu 4. În procesul de predare -învățare a fizicii situația discordanței apare în cazul când rezultatele unui experiment sunt în contradicție cu cunoștințele teoretice, servind ca excepție. La studiul contractării termice  se stabilește că în procesul  de răcire corpurile își micșorează volumul, ceea ce cauzează mărirea densității acestuia. În baza acestui experiment se demonstrează că această legitate nu  se respectă în cazul răcirii apei, densitatea maximă fiind atinsă la +40C. Continuând răcirea apei până la 00C, ea își mărește volumul, ceea ce condiționează micșorarea densității. Pe baza  acestei excepții se poate explica de ce la fundul lacurilor iarna se menține o temperatură constantă și egală cu +40C și din ce cauză vasele din sticlă pline cu apă la înghețare se sparg .
    Exemplu 5. Situația nedeterminării  apare atunci când problema formulată  nu dispune de date suficiente în claritate pentru a fi soluționată. Studiind forța  de greutate (cl. a VI-a) se analizează problema:,,Într-o expediție geologii au găsit un pui de urs cu masa de 10 kg și greutatea de 98,3N. Ce culoare are ursul?” În acest caz, elevii își pun întrebarea:De unde să încep?” Existența unui grad de neclaritate a datelor prezentate și a modalităților de rezolvare, conduc elevii la studierea aprofundată a situației la o activitate independentă orientată spre descoperire, la cunoștințe interdisciplinare.
    Exemplu 6. În cazul când elevii demonstrează netemeinicia unei idei sau a unui proiect, li se propune o situație a cărei soluționare provoacă dezmințiri. Studiind căderea liberă a corpurilor , profesorul stabilește că unii elevi posedă cunoștințe greșite. E suficient ca profesorii să le propună elevilor o cercetare imaginară a zborului unui parașutist : în primul caz- cu parașuta deschisă, iar în al doilea caz- cu parașuta închisă, că eleviisă intuiască rapid, că variația vitezei corpului în cădere liberă nu depinde de masa lui.
    În  studiul fizicii,  raportat la curriculumul perfectat în contextul formării compentențelor specifice, este bine venită combinarea diverselor situații-problemă ce ţin de un domeniu anumit, raportate la condiţii reale ale vieţii,  dându-le un aspect semnificativ. Ca un exemplu convingător poate servi studierea compartimentului,,Mecanica” (cl.aX-a). Se poate propune adolescentului  să trăiască imaginar acele clipe când el fiind  şoferul unui autovehicul în care se află  toată familia sa să-şi asume responsabilitatea, să decidă dacă va fi posibilă depăşirea unui camion  în diverse condiţii climaterice și de traseu. Rezolvarea situaţiei semnificative  favorizează formarea diverselor competențe, pregătindu-l astfel spre o viață activă.
     Aplicând metoda problematizării în cadrul lecţiilor de fizică,  apare riscul ca numai  un număr redus de elevi să parcurgă calea rezolvării situațiilor-problemă  în intervalul de timp programat. De aceea profesorul are funcţia de îndrumător a elevului în această activitatea comună care are ca obiectiv de al învăța să rezolve o situație problemă și poate fi prezentată prin următoarea schemă:

metoda problematizării în cadrul lecţiilor de fizică

 

Conform acestei scheme se observă ca relația profesor-elev poate fi diversă în dependență de complexitatea problemei care se rezolvă:

- profesorul creează situația –problemă şi tot el sugerează calea spre rezolvare, iar elevii rezolvă sub conducerea profesorului;

- profesorul creează situația–problemă, apoi oferă la etapa inițială, răspunde la întrebările elevilor pe parcursul rezolvării, evitând situația de blocaj;

- profesorul creează situația -problemă, oferă la etapa inițială informații , iar apoi elevii lucrează independent.

- profesorul creează situația -problemă, iar elevii o rezolvă independent.

Construcția și emiterea tuturor soluțiilor se întemeiază pe activitatea proprie a elevilor ce corespunde unui act de „redescoperire” a adevărului. În final, elevii trebuie să reușească însușirea cerințelor noi, superioare celor precedente de a rezolva noi tipuri de probleme.

Cele menționate mai sus, privind rezolvarea situațiilor -problemă, binevenite pentru studiul fizici la etapă gimnazială. Generalizându-le, la această etapă putem evidenția două niveluri ale problematizării

-Profesorul formulează și rezolvă o situație -problemă sau demonstrează cum a fost rezolvată aceasta în știință, adică prezintă un model de rezolvare a situației -problemă.

-Profesorul creează situația -problemă și le rezolvă împreună cu elevii, formând deprinderi de a le rezolva.

În ce privește aplicarea problematizării în studiul fizicii la etapa liceală se propune de asemenea două niveluri de rezolvare, anume:

-Profesorul formulează împreună cu elevii situații-problemă și-i implică activ în căutarea independentă a soluției.

-Profesorul le propune elevilor să formuleze situații-problemă și să le rezolve de sine stătător.

Aplicarea cu dibăcie a problematizării în cadrul lecțiilor de fizică asigura un progres rapid și de durată în cunoașterea științifică, fiind o metodă interactivă de mare randament; intensifică procesul de căutare și de elaborare a soluției, fiind o învățare prin cercetare; oferă elevului satisfacția reușitei și-i formează astfel interesul și motivația învățării; dezvoltă competența de cunoaștere științifică, pregătind astfel elevul pentru viață.

 

Bibliografie:

1. BOCOŞ, M. Metodele euristice în studiul chimiei. Cluj-Napoca: Presa universitară clujeană, 1998.

2. MILDER; M Didactica funcțională. Chișinău: Editura Cartier educațional, 2003.

3. BOTGROS I., FRANŢUZAN L, Pedagogia interactivă- condiție de bază în formarea competențelor de cunoaștere științifica la liceeni. Revista Univers Pedagogic, 2006, nr.4(12), p36-39.

4. BONTAŞ,I. Pedagogie. București: All1998

5.BOTGROS,I.,FRANȚUZAN L.,GORDIENCO A., Conceptul de problematizare și semnificațiile lui în procesul educațional la fizică În Materialele Conferinței științifice internaționale, 22-23 octombrie.2009, ,,Modernizarea standardelor și curricula educaționale -deschidere spre o personalitate integrală”, Chișinău, 2009, p. 81-85.

 

Ion Botgros,

doctor, conferențiar universitar,

Institutul de Științe ale educației

Angela Gordienco,

Profesoară de fizică, grad didactic I

 

Articolul este editat în revista Univers Pedagogic,2010, nr.10,pag36-40. 

Înapoi - lista de Articole de Fizică
234x60
Advertising space
234x60
Advertising space