Fizica » Lecția ca formă importantă de organizare și desfășurare a activității didactice

lista de Articole de Fizică

Pentru studierea fizicii, ţinîndu-se cont de scopul didactic, pot fi selectate diferite forme de organizare a activităţilor didactice. Astfel, la etapa gimnazială activitatea cognitivă de bază se realizează preponderent prin interacţiunea profesor – elevi prin intermediul:
-lecţiei,
-lucrării de laborator,
precum şi al:
-excursiilor,
-conferinţelor etc.
Lecția ca formă importantă de organizare și desfășurare a activității didactice

-Lecţia rămîne forma principală de instruire. Ea poate fi organizată sub formă clasică sau interactivă. Important este de a orienta atenţia elevilor asupra unor fapte concrete, care să servească ca motivaţie a învăţării şi care urmează a fi confirmate prin lecţie. Fiecare lecţie trebuie să conţină ceva, ”perla lecţiei”, care va trezi uimire, surprindere, încîntarea elevilor. Acest ceva poate fi un eveniment interesant (important), o descoperire surprinzătoare, un experiment original, o abordare netradiţională a unor fapte deja cunoscute.

Se înţelege că este dificil de a găsi totdeauna ceva deosebit, însă este foarte important ca profesorul să aibă grijă să nu dezamăgească aşteptările elevilor, să nu suprasolicite activitatea elevilor, atît la lecţie, cît şi în lucrul pentru acasă. În cadrul lecţiei de fizică se vor aplica (dar nu exagerat), diverse metode menite să trezească interesul elevilor de vîrstă respectivă faţă de cele studiate. Astfel, este deosebit de importantă antrenarea elevilor la realizarea unor experimente demonstrative, frontale urmate de analiza şi explicarea acestora, rezolvarea unor probleme experimentale, a exemplelor din viaţa cotidiană, atractive pentru ei.
Pe parcursul lecţiei se vor regăsi: evocarea – realizarea sensului - reflecţia şi extinderea, cu toate că structura clasică (momentul organizatoric, verificarea temei de acasă, verificarea cunoştinţelor, actualizarea cunoştinţelor înainte de predarea şi fixarea cunoştinţelor noi, urmată de fixarea temei pentru acasă) se încadrează complet doar în lecţia mixtă, care realizează mai multe sarcini (dobîndire de cunoştinţe, formare de deprinderi, consolidarea abilităţilor dobîndite, evaluarea achiziţiilor dobîndite etc.).
1. Obiectivele importante ale lecției:
- Stabilește în mod sistematic modulele(secvențele) informaționale;
- Îmbină , în mod adecvat , rațional și eficient, modul de activitate didactică frontal cu cele în echipă și individual, dezvoltînd spiritul loial de competiție  intelectuală și profesională;
-Îmbină  pregătirea teoretică cu cea practică și de cercetare  științifică, asigurînd varietatea tipurilor de activități didactice;
- Asigură dezvoltarea și manifestarea capacităților și aptitudinilor generale și speciale ( profesionale), dinamizând spiritul de observație și participarea activă, independentă și creativă, contribuie la formarea calităților cognitive și socio-profesionale necesare integrării cu randament  a absolvenților în viață social-utilă.
2. Cerințe generale ale organizării, proiectării și desfășurării lecțiilor
-cunoașterea elevilor,în funcție de clasă, profil, etc;
- stabilirea obiectivelor conform curriculumului;
- cunoașterea conținutului programei analitice, a manualului și bibliografiei suplimentare specifice;
- asigurarea relațiilor interdisciplinare;
- stabilirea felului de activitate didactică ( teoretică sau practică), a tipului de lecție și încadrarea lui într-un sistem de lecții;
- elaborarea structurii specifice tipului de lecție stabilit:
- stabilirea conținutului temei noi, ca și a conținutului altor verigi ale lecției ( reactualizarea, verificarea, activitatea independentă acasă etc,)
- stabilirea adecvată a strategiilor didactice necesare desfășurării lecției: mijloace, forme, metode de învățământ și de evaluare etc;
-  stabilirea modului de desfășurare  a activității didactice, asigurând  îmbinarea adecvată a muncii didactice  frontale, cu munca în echipă și munca individuală independentă, a muncii profesorului ca îndrumător,  cu cea de cooperare;
- stabilirea timpului ( în minute) pentru fiecare etapă a lecției.
În întreaga activitate   proiectare și desfășurare a lecțiilor este  necesar  aplicarea adecvată și creatoare a principiilor  didactice , urmărindu-se obținerea unui nivel de performanțe calitativ ridicate.

Cele mai frecvente tipuri de lecţii sînt:
-Lecţie de acumulare a cunoştinţelor noi;
-Lecţia de fixare şi consolidare a cunoştinţelor;
-Lecţie de recapitulare, generalizare şi sistematizare a cunoştinţelor;
-Lecţia de evaluare a cunoştinţelor;
-Lecţie mixtă.

E posibilă şi clasificarea lecţiilor după metoda care predomină la lecţie. De exemplu, lecţia dezbatere, lecţia prelegere etc.

Lecţia de acumulare a cunoştinţelor noi este recomandată la începutul unei unităţi de conţinut (capitol, temă) şi presupune excluderea/ comprimarea unor etape ale lecţiei. Spre exemplu, după momentul organizatoric şi de captare a atenţiei, elevilor li se anunţă obiectivele operaţionale ale lecţiei şi se trece nemijlocit la realizarea acestora. Totodată nu trebuie să uităm că şi în acest caz accentul se pune pe elev (aplicînd diferite metode şi forme: conversaţie, problematizare, redescoperire, lucrul cu manualul şi alte surse didactice); important este nu ceea ce a predat profesorul, dar ceea ce a învăţat elevul.
Lecţie mixtă este una din cele mai răspîndite tipuri de lecţie la studierea fizicii, in special la clasele gimnaziale, unde sînt solicitate diferite forme de activităţi şi consolidarea imediată a noilor cunoştinţe, este lecţia cea mai complexă care poate urmări realizarea tuturor sarcinilor (însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor, sistematizarea şi evaluarea, care în ansamblu, contribuie la formarea de competenţe). Dar, pot fi şi alte variante, spre exemplu: lecţia binară (cu două sarcini didactice: predare-fixare sau verificare-predare), lecţia-ternară (cu trei sarcini: predare-fixare-evaluare). Prin combinarea iscusită a metodelor si procedeelor didactice, profesorul va da fiecărei lecţii originalitate şi valoare autentică.
Lecţia-dezbatere Acest tip de lecţie constă în concentrarea activităţii didactice spre dobîndirea de către elevi a unor cunoştinţe prin intermediul comunicării (tradiţionale, deseori interactive), care deţine ponderea hotărîtoare, rezervîndu-i-se cea mai mare parte din lecţie. De cele mai multe ori acest eveniment este divizat într-o serie de secvenţe: pregătirea elevilor în vederea asimilării noilor cunoştinţe, anunţarea subiectului şi obiectivelor ce urmează a fii realizate, temelor supuse dezbaterii.
Dezbaterea este un concurs de argumentare formală între două (cîteva) echipe sau persoane fizice, este un instrument esenţial pentru dezvoltarea şi menţinerea democraţiei şi societăţilor deschise, a toleranţei faţă de punctele de vedere divergente. Dezbaterea este, mai presus de toate, o modalitate pentru cei care deţin opinii opuse pentru a discuta problemele controversate (pro şi contra).
Mai multe despre lecţia dezbatere puteţi afla în Ghidul de implementare a curriculumului modernizat la Fizică, Astronomie pentru treapta liceală, Editura Cartier 2010.
Lecţia de recapitulare, generalizare şi sistematizare a cunoştinţelor. Acest tip de lecţie ocupă un rol foarte important în procesul de studiu, fiind necesară la finalizarea studierii unui capitol, semestru sau an şcolar. Elemente de recapitulare şi sistematizare curentă a cunoştinţelor pot fi incluse şi în alte tipuri de lecţii (lecţia de însuşire a noilor cunoştinţe, lecţia mixtă ş.a.).
Lecţiei de recapitulare şi sistematizare profesorul trebuie să-i acorde a atenţie deosebită, să elaboreze foarte amănunţit proiectul acesteia. În acest scop va revedea proiectele lecţiilor anterioare, în limita capitolului studiat, evidenţiind momentele ce au contribuit insuficient la atingerea obiectivelor, va extrage ideile principale ale capitolului, le va sistematiza într-o schemă de recapitulare, pot fi incluse noi elemente didactice imposibile de realizat la nivelul lecţiilor curente, perspective noi, idei generalizatoare de informaţii suplimentare la temă şi alte momente, ce vor crea posibilităţi de abordare cît mai complexă a capitolului în ansamblu, cu concluziile de rigoare.
Lecţiile de acest tip pot avea aspectul unor dezbateri pe anumite teme, pot fi rezolvate situaţii problematizate, iniţiate însărcinări curente şi de o durată mai lungă pentru lucrul de acasă şi extraşcolar, sînt binevenite şi forme netradiţionale (lecţii-conferinţe ştiinţifice, lecţii-concurs, victorine ş.a.). Oricum, în toate cazurile profesorul trebuie să fie un bun mediator, moderator al activităţilor organizate, intervenind şi orientînd elevii spre căi, concluzii juste în abordarea problemelor de studiu.
De obicei, lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor o anticipează pe cea de verificare (testare) a cunoştinţelor acumulate de elevi, de aceea şi în cadrul primei pot fi incluse teste de recapitulare, similare celor finale (dar nu identice).
La proiectarea unei lecţii de recapitulare şi sistematizare pot fi luate în consideraţie următoarele elemente-cheie:
I. Stabilirea obiectivelor operaţionale
II. Selectarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu elevii la lecţie
III. Selectarea literaturii şi materialului didactic
IV. Elaborarea scenariului lecţiei, care poate să includă următoarele etape:
Momentul organizatoric (captarea atenţiei);
Recapitularea cunoştinţelor de bază ale temei studiate;
Sistematizarea şi generalizarea cunoştinţelor;
Realizarea feedback-ului. Concluzii;
Tema pentru acasă.
La proiectarea lecţiilor de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor precizăm două momente esenţiale:
- achiziţiile finale care se referă la capitolul respectiv;
- obiectivele lecţiei care rezultă din subcompetenţele respective ale unităţii de învăţare.
Lucrarea de laborator.Scopul lucrării de laborator este de a forma la elevi abilităţi de a realiza (în grup, în perechi sau individual) un experiment fizic, prin intermediul căruia să verifice anumite concepte concrete (fenomene, legi fizice etc.), care în final va contribui la formarea competenţelor de investigaţie ştiinţifică şi de achiziţii pragmatice.
De obicei, lucrările de laborator frontale se realizează imediat, în cadrul studierii unităţii de învăţare, după lecţia de asimilare a cunoştinţelor noi, constituind o aplicare practică a cunoştinţelor respective. Profesorul anunţă tema şi scopul lucrării la finele lecţiei ce anticipează lucrarea de laborator, pentru ca elevii să se informeze, să mediteze asupra cerinţelor lucrării, care le pot găsi în manual.

Elementele unei lucrări de laborator frontale, de obicei, sînt:
-Reactualizarea succintă a cunoştinţelor ce vor fi aplicate în lucrare;
-Fixarea temei şi scopului lucrării;
-Selectarea materialelor necesare;
-Elaborarea planului experimentului ce urmează a fi realizat (frontal, în grup sau în perechi);
-Realizarea experimentului;
-Formularea concluziilor, identificarea şi estimarea surselor de erori.
Pe parcursul realizării lucrării de laborator frontale elevii întocmesc în caiete o scurtă dare de seamă, în care se introduc datele măsurătorilor şi calculelor efectuate (de obicei sub formă de tabel), se indică rezultatul final, se formulează concluzii.

Conferinţa la fizică În cazul abordării unor probleme de proporţii mari (nivel naţional, regional sau global), în activitatea educaţională se practică organizarea conferinţelor ştiinţifice.
În acest caz profesorii prezintă elevilor din timp condiţiile de desfăşurare a conferinţei (se stabileşte data, tematica, secţiile şi temele lucrărilor (proiectelor) cercetate în activitatea acestora). Spre exemplu, în cadrul conferinţei în care se intenţionează abordarea multilaterală a problemelor ce ţin de protecţia mediului ambiant, pot fi formate trei secţii (fizică, biologie, chimie). Înainte de a fi prezentată la conferinţă fiecare lucrare va fi supusă unei recenzii, care poate fi realizată de un profesor sau un elev din clasele superioare ”expert în domeniu”. La necesitate, pe parcursul lucrului asupra proiectului ales elevii pot apela la unele consultaţii din partea profesorului.
Sînt stabilite şi criteriile de evaluare a lucrărilor (spre exemplu, conform sistemului de 100 puncte), care pot fi distribuite astfel:
- Nivelul ştiinţific al lucrării – 20 puncte;
- Actualitatea si utilitatea temei – 10 puncte;
- Existenta unui proces de investigaţie ştiinţifică individuală – 10 puncte;
- Originalitatea temei si a interpretării ei – 10 puncte;
- Calitatea conţinutului – 20 puncte;
- Prezenţa anexelor (scheme, fotografii, desene, hărţi, grafice, tabele etc.) – 10 puncte;
- Expunerea esenţei lucrării – 20 puncte).
La şedinţa conferinţei pot participa toţi doritorii. În programul stabilit vor fi incluşi atît autorii de proiecte, cît şi susţinători sau critici ai acestora, care pot lua cuvîntul în dezbateri.
În final lucrările participanţilor la conferinţă sînt evaluate de către un grup de experţi şi se stabileşte clasamentul.

Înapoi - lista de Articole de Fizică
234x60
Advertising space
234x60
Advertising space